S-a terminat cea de-a doua etapă a picturii în tehnica „al fresco” a bisericii parohiei „Sfântul și Dreptul Simeon și Sfânta Prorociță Ana” din localitatea Pescara. Pictura este de inspirație bizantină, dar se adresează omului de astăzi. Proiectul iconografic a fost aprobat de Comisia de Pictură a Patriarhiei Române. Lucrarea, în tehnica „al fresco”, a fost încredințată pictorului bisericesc Sorin Efros. Pentru alcătuirea programului iconografic s-a avut în vedere destinaţia bisericii (biserică de parohie), structura arhitecturală a monumentului şi hramul bisericii.
Pictura murală a bisericilor ortodoxe urmăreşte să integreze totul în misterul liturgic în aşa fel încât, în afara sfintelor slujbe, tot ceea ce este în biserică, este în aşteptarea Sfintelor Taine. Dar această aşteptare (de asemenea sfântă, deoarece este plină de prezenţă divină) constituie un efect al acţiunii icoanelor asupra sufletelor. Astfel, în Biserica Ortodoxă, toată iconografia este ordonată şi adunată într-un cosmos liturgic, în care toată suflarea laudă pe Domnul.
Pictura bisericilor ortodoxe nu este doar un simplu mijloc de decorare ale acestor lăcaşuri sfinte pentru satisfacerea simţului estetic al privitorului, ci constituie o întreagă teologie şi dogmă în imagini, cu un important rol catehetic (instructiv didactic). Prin intermediul picturii bisericeşti, privitorii (credincioşii) văd şi învaţă în acelaşi timp viaţa şi faptele Mântuitorului, virtuţile martirilor şi ale sfinţilor care au murit pentru credinţa în Dumnezeu. Deci, pictura bisericească prezintă, totodată, şi „documente şi izvoare de istorie”. Bisericile ortodoxe nu sunt şi nu se zugrăvesc la întâmplare, ci după un anumit sistem sau program iconografic. Ideea de bază, sau principiul general, care stă la baza acestui sistem sau program iconografic şi care fixează locul fiecărei scene sau figuri/reprezentări sfinte pe pereţii bisericii este concepţia teologică.
Distribuirea picturii în ansamblul arhitecturii şi iconografic al Bisericii este determinată, pe de-o parte de rolul şi funcţia specială a fiecărei părţi a bisericii în cultul liturgic, iar pe de altă parte de semnificaţia simbolică şi mistică a fiecăreia din aceste părţi. Cu alte cuvinte, decorul iconografic al bisericii trebuie să fie în strânsă legătură cu arhitectura şi formele acesteia şi, totodată, cu destinaţia şi simbolismul ei în cultul otodox.
Astfel, ţinând cont de importanţa acordată picturilor precum şi a spaţiului arhitectural în cadrul serviciului religios, este foarte important de remarcat simbolistica fiecărui spaţiu în parte şi câteva observaţii succinte asupra modului în care acestea au evoluat.
Mulțumim credincioșilor și întregii echipe de implementare a proiectului, tuturor colaboratorilor și autorității finanțatoare, Departamentul Românilor de Pretutindeni.
Pentru alcătuirea programului iconografic s-a avut în vedere destinaţia bisericii (biserică de parohie), structura arhitecturală a monumentului şi hramul bisericii (Sfântul și dreptul Simeon și sfânta prorociță Ana).