Colindul Sfântului Apostol Andrei este o creație populară ce relatează povestea răspândirii creștinismului în Scythia Minor, care corespunde regiunii Dobrogea în prezent.
Colindul, adunat de Maria Dinu, a fost inclus în revista „Biserica Ortodoxă Română”, în numerele 9-10 ale anului 1935, în cadrul articolului intitulat „Legende dobrogene despre Sfântul Apostol Andrei”.
În 1995, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis să însemneze ziua dedicată Sfântului Apostol Andrei cu cruce roșie în calendarul bisericesc. Ulterior, în 1997, Sfântul Andrei a fost proclamat Ocrotitorul României. Prin hotărârea Sfântului Sinod din 14 noiembrie 2001, ziua prăznuirii sale a fost consfințită oficial ca sărbătoare națională bisericească.
Prin Legea nr. 147 din 23 iulie 2012, adoptată de Senatul României la data de 23 noiembrie 2011 și de Camera Deputaților la data de 26 iunie 2012, apoi promulgată prin Decretul nr. 517/20 iulie 2012 al președintelui României, ziua de 30 noiembrie, în care se cinstește Sfântul Apostol Andrei cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României, a fost oficial desemnată ca zi de sărbătoare legală, în care nu se lucrează.
Pentru comunitatea românilor ortodocși din Italia, dragostea față de Sfântul Apostol Andrei a primit o cu totul altă însemnătate, începând cu anul 2008, când a luat ființă Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, el fiind unul dintre ocrotitorii Episcopiei, alături de Sfântul Apostol Petru și de Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul. Sfântul Apostol Andrei este și ocrotitor al mai multor parohii din cuprinsul Eparhiei.
Ascultă colindul mai jos ⬇️
Colindul Sfântului Apostol Andrei
Colo pe grindei,
Crâng de alunei,
Val de artărei,
Sfânta mânăstire,
Loc de tăinuire,
Și tămăduire,
Se pitește-n tei,
Casa lui Andrei,
De la schit la cruce,
Scara care duce,
Din cruce la schit,
Scări de coborât.
De la schit în sus,
Crucea lui Iisus,
De la cruce-n tei,
Casa lui Andrei,
Cine că-mi venea,
Si descăleca?
Venea Decebal,
Călare pe-un cal,
Sfinții că-i găsea,
Cu ei că vorbea,
Dar nu se-nchina,
Nici cruce-și făcea.
La schitul din tei,
Crucea lui Andrei,
Traian că venea,
La slujbă ședea,
Slujba asculta,
Și îngenunchia,
Și nu se-nchina.
Pe murg călărea
Și calea-și lua,
La cetatea lui,
A Trofeului.
Andrei col’la schit,
Uite c-a ieșit,
Cu papucii lui,
Talpa Raiului,
Și potcapu’ lui,
Arca cerului,
Cu veșminte sfinte,
Frații înainte,
Cu toiag și cruce,
Candele-n răscruce,
Lumânări aprinse,
Vâlvătăi cuprinse.
Iară Sânt Andrei,
Sub crucea din tei,
Schitul din grindei,
Se ruga mereu,
La bun Dumnezeu.
RO 
IT