Celule Staminale (Stem) sunt celulele speciale, imature, non-divizate, care au o capacitate similară altor tipuri de celule ce aparțin diferitelor țesuturi ale organismului adult. Ele pot fi numite „celule mame”. Acestea sunt prelevate și cultivate pentru două modalități de utilizare: în cercetarea farmaceutică și terapia celulară pentru diferite tipuri de patologii (transplant de celule).
Astfel sunt cunoscute diferite celule: adulte, ombilicale, placentare, fetale, iPS și embrionale. Legat de celule staminale embrionale, spunem că această procedură și cuprinderea lor ca atare, este una imorală pentru că modul de prelevare implică distrugerea embrionului (omul in nuce), adică a persoanei umane.
În continuare prezint succint, caracteristicile, tipurile celulelor staminale și utilizarea lor.
- Celule staminale totipotente. Acestea pot genera toate tipurile de celule din organism, inclusiv placenta.
– zigotul
- Celule staminale pluripotente. Ele pot genera toate tipurile de celule din organism (exceptând placenta), dar nu un nou organism.
– celule embrionale
– celule iPS (staminale pluripotente induse)
Celulele staminale embrionale, provin din embrionii „supranumerici” produși în contextul PMA (procreatie asistată medical), și apoi abandonați sau lăsați la dispoziția cercetărilor științifice. Acești embrioni se decongelează, apoi sunt reanimați și aduși la stadiul de blastocist (6-7 zile), le sunt prelevate celule stem și apoi celule sunt distruse.
Celulele iPS provin de la un corp adult, ajung să fie „deprogramate” până la non-diviziune. Apoi sunt reprogramate pentru a da origine unui țesut diferit de programul lor inițial. Aceasta este o descoperire a profesorului Yamanaka în 2006 și constă în a prelua celulele pluripotente fără a distruge embrioni. În acest sens, această procedură nu prezintă probleme etice, respectiv morale.
- Celule staminale multipotente. Acestea pot genera alte tipuri de celule, dar nu toate.
– celule stem adulte
– celule stem ombilicale
– celule stem amniotice, placentare
– celule stem fetale (embrion de 3 luni ).
Celulele staminale adulte sunt extrase din corp (copil sau adult). Se găsesc în piele, în mușchi, în sânge, în măduva osoasă, în grăsimi.
Celulele staminale ombilicale se află în sângele cordonului ombilical. Aceste sunt folosite pentru că substituie transplantul de măduvă osoasă, mai ales la copii.
Celulele staminale amniotice și placentare provin din lichidul amniotic și din placentă.
Celulele staminale fetale sunt extrase de la fetușii avortați.
În ce privește terapia celulară, aceasta constă în efectuarea unui transplant de celule stem sănătoase, atât pentru recolonizare prin diviziunea multiplicatorie, în cazul țesuturile afectate de patologii cât și pentru refacerea diferitelor țesuturi prin stimularea creșterii numărului celulelor.
Ne referim aici la celule stem non-embrionale, ce vin supuse diferitelor probe clinice.
Cercetarea farmacologică, folosește celulele staminale pentru manipularea moleculelor. Astfel ajung să fie formulate modele de patologii și ca mai apoi să fie testată inclusiv, toxicitatea medicamentelor.
Clonarea celulară
Clonarea constă într-o manipulare a celulelor, având drept finalitate reproducerea asexuata a unei ființe, cu o identitate genetică similară originalului. Se substituie nucleul unui ovocit cu un nucleu al unei celule non-reproductivă din organismul ce se dorește clonat.
Teoretic se face distincție între clonarea în scop reproductiv și clonarea „terapeutică” care blochează dezvoltarea embrionului la o săptămână de viață pentru a folosi celulele staminale. Clonarea umană este interzisă în Uniunea Europeană conform Rezoluției Parlamentului European din anul 2000.
Cercetarea clinică pe embrionii umani este imorală întrucât întrerupe viața unei ființe/persoane umane. Spunem că fiecare persoană este unică și irepetabilă, purtătoare a chipului lui Dumnezeu. Oprirea din dezvoltarea firească a unui embrion considerat „declasat” devenit materie primă pentru altcineva, este interzisă prin lege, Sentința 18/10/2011 a Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Sunt încurajate terapiile cu celule stem non-embrionale, deja utilizate în medicină pentru că nu pun probleme grave de conștiință (moralitate).
Am putea observa cu tristețe că prin aceste proceduri, oamenii doresc un tratament cu orice cost, pentru a salva pe cineva drag, având de fapt „costul unui (alt) om”. Iată primele probleme etice ce apar, alături de implicațiile viziunii teologice asupra vieții și a ceea ce reprezintă persoana umană, creată după chipul spre asemănarea lui Dumnezeu.
Pr. Gabriel Popescu, Torre Spaccatta (Roma)