Patima și lupta împotriva păcatului
„Părinte, sunt foarte multe boli psihice printre studenții la științele socio-umane. Cum se explică acest lucru, ei având un ideal de bine social?
Pot să aibă un ideal, dar ei, pe dedesubt, cedează și nu i se știe nimănui gradul de avans duhovnicesc. Pot să fie absenți sufletește pe dedesubt. Duhurile rele nu se tem chiar de toți; ele există, dar nu se tem chiar de toți. Sunt oameni care au o tărie interioară; la aceștia sunt arși dracii de prezența lor. Sunt, pe undeva, împătimiți și ascunși, nu sunt pe poziția duhovnicească. Pentru că nu patima în sine este primejdia cea mai mare, ci faptul că tu ești inconștient, că tu vrei mai departe să te îndulcești de ea, nu lupți ca să o dobori, ca să te așezi pe poziție. Atunci te ajută harul, când te așezi pe poziție. Când nu lupți, și te complaci în patima aceea, atunci te faci casă de draci, și vin fel de fel de duhuri și de farmece.
Prin urmare, chiar dacă ești foarte stăpânit de un păcat dar îți pare rău și te așezi pe poziția bună împotriva păcatului, atunci îți ajută harul. Dacă nu te așezi pe poziția de luptă, și te simți bine în cloaca aceea, atunci harul nu te mai ajută”.
Ne vorbește Părintele Arsenie, text îngrijit de Arhimandrit Ioanichie Bălan, ediția a II-a, volumul III, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 83-84.
Întoarcerea cu toată ființa spre Hristos
„Într-o cetate era o femeie frumoasă și avea mulți ibovnici (concubini). Venind la dânsa un boier, i-a zis: „Făgăduiește mie că vei păzi curățenia și eu te iau de femeie”. Ea i-a făgăduit. Și luând-o, a dus-o la casa sa. Iar ibovnicii ei, căutând-o, ziceau: „Cutare boier a luat–o la casa lui. Deci de vom merge la casa lui și va afla, ne pedepsește; ci veniți pe după casă, să-i fluierăm ei, și ea, cunoscând glasul fluierării, se va pogorî la noi, și noi nevinovați ne aflăm”. Auzind ea fluierătura, și-a astupat urechile sale și a sărit în cămara cea mai dinăuntru și a încuiat ușile.
A tâlcuit un bătrân această învățătură și zicea că femeia păcătoasă este sufletul, iar ibovnicii ei sunt patimile și oamenii, iar boierul este Hristos. Casa cea mai dinăuntru este lăcașul cel veșnic, iar cei ce îi fluieră ei sunt viclenii draci, așadar sufletul totdeauna să fugă către Dumnezeu”.
Patericul egiptean, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, p. 118.
RO 
IT