Știm prea bine cu toții că mare putere are fapta cea bună; o știm din cele citite, dar mai ales o știm din cele trăite; puterea ei vine din izvorul său care este harul Duhului Sfânt. Și prin fapta cea bună noi oamenii ne asemănăm cu Dumnezeu. Deci, demnitate împărătească, noblețe sufletească se naște în noi odată cu ea. Prin ea avem șansa și bucuria de a fi înălțați spre rai. Dacă am acorda o valoare maximă cuvintelor „Fericiți cei milostivi”, – că sunt ale Domnului și nu ale omului -, atunci cred că ne vom întrece cu Sfântul Ierarh Ioan cel Milostiv (12 noiembrie) în facerea binelui.
Între faptele bune, milostenia îndreptată către Casa lui Dumnezeu își are locul ei aparte, căci prin ea se dă direct Domnului. Astăzi nu mai sunt voievozii de odinioară care să aibă așa mărinimie și putere încât să zidească biserici și mănăstiri de unii singuri, dar, suntem noi creștinii care descindem din cei de demult, și ca atare, noi ctitorim, nu altcineva. Unitatea unei comunități se vede din jertfelnicia personală a fiecăruia dintre membrii ei, scopul fiind acela de a construi cel mai important lucru al său: biserica. De asemenea, unitatea unei eparhii constă în contribuția benevolă a fiecărei parohii la zidirea oricărui locaș de cult din cuprinsul episcopiei. Acum suntem generații de ctitori, căci ni se dă această șansă; cei din timpul comuniștilor au apărat conștient valorile Bisericii; ei au păstrat credința, și, o parte dintre ei, nu au jertfit pentru ea banul sau munca lor, ci însăși viața. O noblețe a sufletului nemaiîntâlnită. Deci jertfirea vieții, nu se poate pune alături de jertfirea unei valori materiale, „căci nu este dragoste mai mare ca cineva să-și pună viața pentru aproapele său” ( In. 15, 13).
Nouă, creștinilor din diaspora, ni se cere o atenție deosebită la ce și cum cultivăm în suflet, dar, unde se poate, este de dorit să ne străduim să exprimăm ceva și în afară, vizibil, pe o bucată de pământ. O sfântă biserică! Deci, acolo unde se creează o conjunctură potrivită, se pot înălța ctitoriile. Și câtă bucurie este ca să vedem că din sudoarea palmelor noastre rămâne ceva pentru secole de-a rândul. Iar un aspect concret al acestui efort este biserica din piatră, căci acolo ne întâlnim și vorbim românește, acolo colindăm și urăm ca acasă, de acolo luăm aghiasma cea mare și sfințim pasca.
Ar trebui să privim puțin, cu bună intenție, peste gardul vecinului. Unii nu au fost ajutați cu locuri de rugăciune ca și noi, și, deși minoritari, s-au zbătut și și-au făcut casa lor de rugăciune. Oare noi, cei dreptcredincioși, nu ar trebui să avem locul nostru și ograda noastră? Cu siguranță, da. Ca așa să nu mai stăm cu frica în sân și să ne întrebăm: oare ne mai prelungește contractul?
Scriu acestea pentru că mai ieri am ascultat evanghelia în care Mântuitorul ne spune care va fi criteriul judecății celei din urmă. Atunci se vor cerceta faptele și nu vorbele; cum au fost și câte au fost în comparație cu scăpările, neatențiile, sau, vădit, răutățile noastre. Deci de fapte va întreba Domnul conștiința noastră; iar în Postul cel Mare, Sfântul Andrei Criteanul tot va pune în antiteză fapta bună cu fapta cea rea, pocăința cu împietrirea și lipsa milosteniei, și apoi va îndemna ca pe primele să le facem, iar de celelalte să ne ferim.
Așadar, când auzim că parohia alăturată are vocația de a înălța o biserică, fiecare să se bucure; să se bucure că poate ctitori; să se bucure că Domnul dă șansa de a da un ban; să se bucure că poate pune o cărămidă într-un zid și o icoană pe un perete. Apoi să nu uităm că tot în generația noastră se ridică Catedrala Mântuirii Neamului. Este una pentru cei de dinainte, pentru cei de azi, și pentru cei de mâine.
Fără nicio discuție că ajutarea săracilor și a copiilor fără posibilități aduce mare mângâiere în sufletele și trupurile acelor oameni; și aceasta faptă este cea care ajunge prima la ușa raiului și o deschide înaintea sufletului. Este destul ca un om nevoiaș să mulțumească cu toată inima sa pentru ceea ce i se dă, că harul și puterea lui Dumnezeu se coboară peste ființa noastră. Și dacă nu mulțumește, harul tot coboară. Fapta milosteniei are menirea de a atrage milostivirea lui Dumnezeu așa de mult, încât dărnicia creștinului se transformă în izvor de binecuvântare, adică de prosperitate spirituală și înmulțire a bunurilor materiale, și în același timp îndepărtează mânia lui Dumnezeu. Să ne amintim cuvintele pe care Domnul i le-a spus lui David cu privire la Solomon,:
„Iată Domnul iți vestește că-ți va întări casa (urmașii), iar când se vor împlini zilele tale și vei răposa cu părinții tăi, atunci voi ridica după tine pe urmașul tău, care va răsări din coapsele tale și voi întări stăpânirea sa. Acela va zidi casa numelui Meu și Eu voi întări scaunul domniei lui in veci. Eu voi fi aceluia tata, iar el Îmi va fi fiu; de va greși, îl voi pedepsi. Eu cu toiagul bărbaților și cu loviturile fiilor oamenilor, Dar mila Mea nu o voi lua de la el cum am luat-o de la Saul, pe care l-am lepădat înaintea feței tale. Casa ta va fi neclintita, regatul tău va rămâne veșnic înaintea ta și tronul tău va sta în veci” (2 Reg. 7, 12-15).
Aș vrea să vă mărturisesc ceva: în viața sa de preot, un slujitor cuviincios a avut și momente dificile, adică momente în care a simțit că L-a supărat pe bunul Dumnezeu, și era conștient că nici o spovedanie sinceră și curată, nici nerepetarea păcatelor făcute, nici continua rugăciune n-ar fi fost îndeajuns pentru a șterge rușinea sau neomenia arătată față de Domnul. Simțea nevoia de a face, de a înlocui urâtul cu ceva frumos, care să-l despovăreze. Și a descoperit că prin milostenie se liniștește, și această faptă îl înseninează și, mai mult, prin ea capătă o certitudine care, psihic, îi întărește credința în Dumnezeu. Iar neuroștiințele de astăzi ne spun cu voce tare că voluntariatul și ajutarea nevoiașului este o sursă de sănătate sufletească și trupească. Și chiar demonstrează experimental.
Cu aleasă prețuire în Hristos Domnul nostru
Preot Cristian Prilipceanu – Coordonator (Coordinatore)
DEPARTAMENTUL PENTRU MISIUNE
AL EPISCOPIEI ORTODOXE ROMANE A ITALIEI
SECTORUL PASTORAL-LITURGIC, CATEHEZĂ ȘI MISIUNE
RO 
IT