Ne putem dezvolta ca indivizi, ca ființe în viață, datorită ADN-ului. Dar ce este mai precis această moleculă? Cum poate ceva atât de microscopic să influențeze sănătatea noastră și într-un fel, să ne determine viața, precum durata timpului pe care o putem trăi pe Pământ?
De la orele de biologie, cu siguranță ne amintim cu toții câte ceva, precum faptul că nucleotida este unitatea de bază a ADN-ului și este formată din trei componente: o glucidă, un rest de acid fosforic și o bază azotată care poate fi de două tipuri. Zaharurile și grupările fosfat compun catenele, iar bazele azotate se aranjează complementar prin punți de hidrogen, unind cele două catene într-un dublu helix, precum o scară spirală cu foarte multe trepte.
Ceea ce este cu adevarat uimitor este că ADN-ul uman conține aproximativ 3 miliarde din aceste perechi de baze, un număr pe care mintea noastră nu-l poate figura, precum ar face gândindu-se la o clasă de studenți sau multimea de navetiști obosiți pe care îi vedem dimineața în metrou. Trei miliarde de mici molecule care trebuie să stea înghesuite într-o structură extrem de mică (nucleul) conținută într-o altă structură mai mare dar tot microscopică (celula) – un fel de păpușă matrioska a biologiei!
De multe ori, lumea uită că totul pornește de la lucrurile mici. Trăim, nu pentru că respirăm, mâncăm, ne mișcăm și vorbim, acestea sunt doar efectele, nu cauza vieții. Viața este dată de multitudinea interacțiunilor pe care celulele, datorită numărului infinit de molecule din care sunt compuse, comunică între ele, se ajută, se hrănesc și înțeleg, umil, când este timpul să moară ca să facă loc altor celule noi „muncitoare”, pentru ca noi să putem trăi așa cum știm -respirând, mâncând, etc. Viața are la bază celulele, iar la baza celulei este ADN-ul, care în acelasi timp, este creierul dar și creatorul. Acesta are toate informațiile necesare pentru a crea, ca un fel de carte de rețete de bucătărie, doar că în cazul acesta nu se vorbește de ouă și de făină, ci de gene.
Genele și buna conservare a acestora sunt esențiale pentru viață. Acestea pot fi activate sau blocate în funcție de ceea ce are nevoie celula în acel moment și acesta este locul creației prin transcrierea “codului” genetic în ARN. Această moleculă mesager, va ieși din nucleu și va avea loc traducerea acestui cod prin formarea proteinelor care stau la baza tuturor proceselor biochimice din corp.
Problemele apar când intervin mutații în aceste “rețete” și produsul final nu va fi același, deci celula nu va trăi bine și implicit, nici noi ca ființe mari și puternice, nu vom trăi bine. Mutațiile genetice le putem moșteni, întrucât una dintre funcțiile ADN-ului este de a transmite informațiile ereditare urmașilor, dar adesea mutațiile pot apărea din cauza stresului organismului care pot întrerupe și procesele biologice, iar cu timpul să ducă la apariția bolilor și la îmbătrânire (de multe ori prea rapidă).
În gene este înscrisă povestea strămoșilor noștri, de mii și mii de ani în urmă, care au trecut prin boli date de agenți patogeni, prin schimbări de mediu și încercări. Toate acestea s-au înscris în ADN ca o schimbare moleculară a acestuia, de multe ori creând gene “de rezistență” care ne-au permis să ne adaptăm, încetul cu încetul. Procesul de modificare a ADN-ului este fiziologic și este chiar schimbarea care ne permite să trăim, să fim în viață.
În concluzie, ADN-ul nu ne arată doar dacă semănăm, mai mult sau mai puțin cu părinții sau cu bunicii, ci și ceea ce au fost strămoșii noștri și cum acest întreg de molecule s-a putut modifica în avantajul supraviețuirii. La rândul nostru, noi vom fi aceia care vor schimba genele pentru a putea supraviețui unei lumi noi, cu încercări nemaivăzute și într-un mediu care poate să fie toxic, nu doar din punct de vedere al sănătății fizice, ci și mintale.
Ana Goia – absolventă de biologie
RO 
IT