Acoperământul Maicii Domnului | Maica Domnului – Maica Milostivirii
Ev. Luca 10, 38-42; 11, 27-28
Astăzi facem pomenirea unei mari minuni, care a avut loc în cetatea Constantinopolului, în data de 1 octombrie a anului 911, în biserica închinată Maicii Domnului, din cartierul Vlaherne, pe timpul împăratului bizantin Leon al VI-lea, numit și Filozoful (886 – 912). Atunci, Preasfânta Fecioară s-a arătat, în toată slava ei cea cerească, Sfântului Andrei cel Nebun pentru Hristos († 956) – fiind ocrotitoarea și mijlocitoarea creștinilor aflați în rugăciune la ceas de priveghere, cerând ajutor și ocrotire, iar Preacurata Fecioară acoperindu-i în chip tainic cu sfântul ei Acoperământ.
Cartierul Vlaherne din Constantinopol, capitala imperiului bizantin, care era, la rândul său, ocrotită de Preasfânta Stăpână, era locuit de vlahii veniți din Scythia Minor, de unde și etimologia numelui primit de acest cartier. Biserica care s-a construit în acest cartier al marii cetăți a jucat un rol important în evlavia generalizată către Maica Domnului, pe care au avut-o bizantinii de-a lungul veacurilor, mai multe minuni fiind legate de această biserică.
Multe dintre minuni s-au datorat atât icoanei făcătoarei de minuni numită Vlahernitissa, cât şi Acoperământului Maicii Domnului (sfântul ei omofor, astăzi pus spre închinare în Catedrala Notre-Dame de Chartres, din Franța, fiind neprețuitul dar al împărătesei bizantine Irina către împăratului Carol cel Mare, la sfârșit de secol IX), care se aflau spre închinare în această biserică.
Maica Domnului – Împărăteasa Cerului
Minunea amintită, cu care călătorim astăzi, s-a petrecut în timpul unei privegheri de toată noaptea, pe la ceasul al patrulea al nopții (orele 22:00) – Maica Domnului s-a arătat ocrotind credincioșii adunați în biserică de frica unei invazii barbare, cea a slavilor, care încă nu erau încreștinați și asediau la acea vreme cetatea Constantinopolului.
Prezenți la această priveghere, Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos și ucenicul său, Epifanie, au văzut-o pe Împărăteasa Cerului, pe ocrotitoarea a toată lumea, pe Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh şi rugându-se cu lacrimi pentru poporul aflat la priveghere. Minunea e cu atât mai cutremurătoare cu cât tradiția Bisericii ne relatează faptul că Sfântul Andrei a avut o vedenie deosebită cu câteva zile înainte, când, fiind răpit la Cer, a văzut toate cetele sfinților, fără să o fi văzut pe Maica Domnului, care era pe pământ, rugându-se pentru neamul omenesc aflat în primejdie.
La câteva zile, toți bizantinii din sfânta cetate se adună în biserica care găzduia neprețuitul odor al Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului, ca să aducă rugăciune pentru a fi izbăviți de năvălirea oștirilor barbare. Atunci se arată Preasfânta Fecioară strălucind în lumina harului şi acoperind poporul cel dreptslăvitor cu cinstitul său omofor (acoperământ sau voal), înconjurată de mai multe oștiri cerești şi de mulțime de sfinți, care stăteau în haine albe împrejurul ei. De-a dreapta și de-a stânga Împărătesei Doamne stăteau Sfântul Proroc Ioan Botezătorul şi Evanghelistul Ioan, de Dumnezeu Cuvântătorul.
De la istorisire la prăznuire
Prima relatare istorică cu privire la Acoperământul Maicii Domnului ne este pusă în față chiar din timpul împărătesei Pulheria (399 – 453), soția împăratului bizantin Marcian (450 – 457), care i-a cerut patriarhului Iuvenalie al Ierusalimului († 458), să îi trimită odoarele Maicii Domnului, pentru a le așeza în biserica Panaghia (a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu) din cartierul Vlaherne al Constantinopolului, care era ctitoria sa.
Pe lângă această ctitorie, împărăteasa Pulheria a mai ctitorit și alte două biserici închinate Maicii Domnului. Este important de reținut că în anul 451, prin eforturile împărătesei Pulheria, a fost convocat al IV-lea Sinod Ecumenic de la Calcedon, care a condamnat nestorianismul.
Patriarhul Iuvenalie al Ierusalimului, chiar în timpul Sinodului de la Calcedon, i-a trimis împărătesei Pulheria cele două odoare de mare preț ale Preasfintei Stăpâne, brâul și sfântul ei Acoperământ. Prin aceasta, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, s-a arătat ocrotitoare a creștinilor și a credinței celei dreptslăvitoare, reafirmate la Sinodul prezidat de Marcian împăratul.
Odoarele trimise de către patriarh au fost găsite de către Sfinții Apostoli în mormântul gol al Maicii Domnului, deschis la venirea Sfântului Apostol Toma, după trei zile de la adormire, după cum ne relatează și sinaxarul. Brâul Maicii Domnului (astăzi, cele mai mari părți se află la Mănăstirea Vatoped și la Mănăstirea Kato Xenia) a fost așezat în Biserica Theotokos (a Născătoarei de Dumnezeu) de la Chalkoprateia, iar Acoperământul Sfintei Fecioare în Biserica Panaghia din cartierul Vlaherne.
Aducerea cinstitelor odoare ale Maicii Domnului la Constantinopol este pomenită prin două zile de sărbătoare: 2 iulie, când a avut loc „punerea în raclă a cinstitului Acoperământ al Maicii Domnului” şi 31 august când a avut loc „punerea în raclă a brâului Maicii Domnului” – fiind și ultimul praznic din cununa anului bisericesc.
În secolul al XII-lea, prăznuirea Acoperământului Maicii Domnului s-a generalizat în mod deosebit în lumea slavă, unde a căpătat o mai mare popularitate decât în cea bizantină, iar de la aceștia, cultul a trecut treptat și în Țările Române, prăznuindu-se la început mai cu seamă în mănăstiri.
Acoperământul Maicii Domnului apare în picturile mai multor mănăstiri din țara noastră precum Suceviţa, Polovragi, Govora și Hurezu, ceea ce indică faptul că această sărbătoare era cunoscută destul de timpuriu, chiar dacă cultul Sfântului Acoperământ s-a generalizat puțin mai târziu.
În ultima vreme, sărbătoarea a început să fie din ce în ce mai cunoscută, numeroase biserici și mănăstiri din țară și din diaspora românească purtând acest hram. În tradiția greacă de astăzi, această sărbătoare este ținută îndeosebi de călugării din Sfântul Munte Athos.
Taina icoanei
Icoana cinstitului Acoperământ al Maicii Domnului o arată pe Născătoarea de Dumnezeu stând deasupra, chiar în partea centrală, coborând din Cer, fiind cu mâinile ridicate la rugăciune, iar deasupra mâinilor stă Sfântul Acoperământ – o Împărăteasă care își ocrotește poporul. De cele două părți ale icoanei sunt înfățișați mai mulți îngeri păzitori.
Jos, în partea dreaptă a icoanei, sunt reprezentați Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos și ucenicul său Epifanie, care au văzut-o pe Maica Domnului în biserica din Vlaherne, iar alături de ei apar cei doisprezece Apostoli, dar și mai mulți episcopi, monahi, mucenici și câteva femei cu viață sfântă. Maica Domnului este cea care își întinde Sfântul Acoperământ deasupra credincioșilor adunați la priveghere – poporul îndurerat primește ocrotire și binecuvântare tainică.
Sfântul Epifanie poate fi observat făcând gesturi de uimire la vederea minunatei arătări a Maicii Domnului. Sub reprezentarea Împărătesei Doamne, în centrul icoanei, stă un tânăr îmbrăcat într-un stihar diaconesc. Acesta are în mâna stângă un sul de hârtie desfășurat pe care este scris textul condacului în cinstea Născătoarei de Dumnezeu care se cântă la praznicul Nașterii Domnului (Fecioara astăzi pe cel mai presus de ființă naște…).
Înțelegem din iconografie că acest tânăr nu este altul decât Sfântul Roman Melodul, marele imnograf, a cărui pomenire se face în aceeași zi – 1 octombrie. Acesta este însoțit de ceilalți cântăreți ai marii biserici din Constantinopol. Alături sunt reprezentați împăratul Leon cel Înțelept († 912), împreună cu împărăteasa Teofana († 897) și patriarhul Constantinopolului.
Maica Domnului – Maica Vieții
Femeia este ultima făptură zidită de Dumnezeu, căci este și cea care va urma să-i dea viață lui Dumnezeu întrupat – „femeia este slava bărbatului” (I Cor. 11, 7) și așa se leagă toate tainele „căci precum femeia este din bărbat, aşa şi bărbatul este prin femeie şi toate sunt de la Dumnezeu” (I Cor. 11, 12). Cununa creației și cea care dintru început a fost chemată să fie „mama tuturor celor vii” (Fc. 3, 20), cea care își împlinește cu adevărat menirea prin Noua Evă, Maica Domnului, care devine Maica tuturor.
Acoperământul femeii, astăzi arătat nouă prin Preasfânta Stăpână, este și acoperământul slavei lui Dumnezeu, este taina cu care este acoperită femeia, cea din care răsare viață, iar nouă astăzi descoperită ca izvor al dragostei care arată taina milostivirii fără de margini.
Taina Acoperământului Maicii Domnului este taina Fecioarei Maria, cea care se roagă nu doar pentru cetatea Constantinopolului, asediată de barbari, dar și pentru întreaga omenire, lovită de durere, cădere și de păcat. Astăzi e prăznuirea tainei Maicii Domnului care este ocrotitoarea și păzitoarea noastră a tuturor – Acoperământul Maicii Domnului se arată a fi acoperământul dragostei de mamă care salvează omenirea de la moarte.
Rugăciunea Maicii Domnului este acea rugăciune cu putere multă care unește Cerul și pământul, pe îngeri și pe oameni și astăzi ni se descoperă în taina Sfântului Acoperământ. Rugăciunea comunitară făcută de bizantini s-a arătat astăzi mult mai puternică decât rugăciunea făcută de fiecare în parte, de unde și descoperirea arătării Maicii Domnului în timpul privegherii, arătând că rugăciunea noastră este mereu acoperită și de rugăciunea ei.
Zvâcnirea rugăciunii din inima Preacuratei Fecioare este cea care ocrotește întreaga omenire, întreaga făptură zidită, care la poalele Crucii este încredințată Maicii Domnului – „Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta!” (In. 19, 26 – 27). De atunci și până astăzi, suntem chemați să reușim să unim rugăciunea noastră cu rugăciunea ei, inima noastră cu inima ei, trăirea noastră cu trăirea ei, viața noastră cu binecuvântarea ei.
Praznicul de astăzi ne mai descoperă și bucuria de a ne afla sub ocrotirea Maicii Domnului, care ne acoperă ca o mamă sub Acoperământul ei cel plin de milostivire, de mângâiere și de daruri. Așa cum o mamă iubește în mod egal pe toți fiii ei, dar fiecare simte în mod diferit dragostea sa, după felul fiecăruia de raportare și de viețuire pe care o duce, la fel și Maica Domnului, iubește pe toți oamenii și mijlocește înaintea lui Hristos pentru toți, fără părtinire.
Cu toții simțim această mijlocire după felul în care ne trăim viața de creștini și ne ducem curajoși taina Crucii, după felul în care suntem dispuși să primim cereasca binecuvântare și darurile care ne vin de la Hristos, și mai ales, după felul în care suntem chemați să devenim fii ai Maicii celei Sfinte.
Maica Domnului – Maica milostivirii
Maica cea pururea cinstită şi preanevinovată şi mai presus decât toată făptura, al cărei Sfânt Acoperământ îl cinstim astăzi, când se dezlănțuie pe faţa pământului ispite și greutăți peste puterea noastră de a le duce, mijlocește în genunchi înaintea Preasfintei Treimi ca să le potolească şi să le liniștească, să-I fie milă de cei care și astăzi se adună în tainică priveghere pentru a cere milostivirea ei cea mai presus de orice milostivire.
Tradiția Bisericii a împământenit în inimile credincioșilor duioasa cântare din Acatistul Sfântului Acoperământ, care o descoperă pe Preasfânta Stăpână pururea rugându-se la tronul Preasfintei Treimi: „Împărate Ceresc, primeşte pe tot omul care se roagă Ţie şi cheamă numele meu întru ajutor, ca să nu plece nimeni de la faţa mea neajutorat şi neascultat” (icosul 10). Să îndrăznim și noi să aducem cântare de laudă și rugăciune de mulțumire către Maica Domnului, cea care nu lasă nici o rugăciune neauzită și nici o lacrimă neștearsă, aducând mângâiere și alinare tuturor sufletelor care cu credință i se închină, cerându-i ajutorul.
–
„Fecioara astăzi, înainte stă în Biserică şi cu cetele sfinților, nevăzut se roagă lui Dumnezeu, îngerii cu ierarhii se închină şi Apostolii cu proorocii dănțuiesc; că pentru noi roagă Născătoarea de Dumnezeu pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci.”
(Condacul Praznicului)
† Atanasie de Bogdania