Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Siluan, marți, 11 martie 2025, a avut loc a treia „Întâlnire de formare duhovnicească și catehetică pentru tinerii animatori din tabere și cateheți din cadrul școlilor parohiale”, organizate de Departamentul pentru Tineret și Departamentul Catehetic al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei.
Această întâlnire a avut ca temă „Credinţa în Dumnezeu. Crezul” și a fost prezentată de către Părintele Nicolae Budui de la Parohia Ortodoxă Română „Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ” din localitatea Rovigo, regiunea Veneto, consilier eparhial în cadrul Departamentului Catehetic al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, alături de doamna preoteasă Georgiana Budui de la aceeaşi parohie.
Întâlnirea s-a axat pe importanța simbolurilor în reprezentarea identității individuale și creștine, semnificația încrederii în credință și rolul Bibliei și al Învierii lui Iisus Hristos în credința creștină. Discuția a acoperit, de asemenea, importanța păstrării învățăturilor Mântuitorului în scris, structura și semnificația Crezului și importanța trăirii unei vieți de curăție spirituală și fizică pentru a ne apropia de Dumnezeu. De asemenea, grupul a împărtășit experiențe personale legate de exprimarea credinței lor în situații publice sau provocatoare și a discutat despre provocările de a fi o minoritate în Italia și importanța cunoașterii mai aprofundate a credinței.
Părintele Nicolae a discutat cu tinerii despre importanța păstrării în scris a învățăturilor Mântuitorului pentru a evita învățăturile înșelătoare şi denaturarea adevăratei credințe. El a menționat rolul Primului Sinod Ecumenic de la Niceea din 325 d.Hr. în formularea primelor șapte articole ale Crezului și al celui de-al Doilea Sinod Ecumenic de la Constantinopol din 381 d.Hr., care a adăugat ultimele cinci articole. De asemenea, părintele a explicat structura Crezului, care este împărțită în patru părți: despre Sfânta Treime, Biserică, Sfintele Taine și viața de apoi.
Crezul este recitat în diferite slujbe și rânduieli, inclusiv la Botez, Dumnezeiasca Liturghie, Paverceniță, precum și în rugăciunile de dimineață și seară. Părintele a subliniat și importanța nașilor în Taina Botezului, subliniind că aceștia trebuie să fie creștini ortodocși care cunosc și pot transmite credința. În discuție a fost abordat și rolul nașilor în dezvoltarea spirituală a copilului botezat.
S-a discutat de asemenea despre importanța memorării Crezului și rolul acestuia în Dumnezeiasca Liturghie. Crezul este o mărturisire de credință, esențială pentru cei care doresc să fie botezați și este folosită ca o condiție pentru primirea Sfintei Împărtășanii.
Tinerii au conștientizat că nu este suficient să cunoști Crezul pe de rost, ci trebuie înțeles și apreciat ca o mărturisire de credință. La întrebarea „Care crezi că este diferența între a spune Crezul şi a crede cu adevărat?”, tinerii participanți au oferit răspunsuri foarte preţioase. Redăm mai jos câteva dintre ele:
„După părerea mea, Crezul este mărturisirea credinței fiecăruia în acord cu ceea ce au stabilit Sfinți Părinți în Sinoadele I și II Ecumenice, adică în ceea ce eu cred și a “crede cu adevărat” înseamnă a demonstra prin fapte (și cuvinte) că eu chiar cred în cea ce spun/rostesc (adică în cele 12 articole a Crezului). În practic, Crezul este mărturisirea credinței prin cuvinte, și “a crede cu adevărat” este demonstrația credinței prin fapte. Cum se spune în italiană “i fatti contano più delle parole” sau “più fatti meno parole”, eu cred că aceste propoziții sunt valabile și când este vorba de credință căci un om poate rosti rugăciuni peste rugăciuni, dar dacă nu face fapte bune, nu merge la biserică, deci nu este un “bun creștin” rostește aceste rugăciuni fără ca și credința să aibă o finalitate concretă.”
„La differenza tra dire il Credo e credere veramente è che dire il Credo significa semplicemente pronunciare le parole, mentre credere veramente significa vivere secondo quello che dici, comprendere profondamente ciò che esprimi e farlo diventare parte della tua vita. In altre parole, dire il Credo è un atto esteriore, ma credere veramente implica un impegno interiore e un cambiamento concreto nel comportamento.”
„Din punctul meu de vedere, diferența între a spune Crezul și a crede cu adevărat constă în faptul că primul poate fi doar un simplu exercițiu de a memora sau rosti un text, care poate fi spus de oricine, dar care, în același timp, să nu creadă în ceea ce rostește. În schimb, a crede cu adevărat în Dumnezeu înseamnă să îți interiorizezi ceea ce spui și să trăiești în conformitate cu ceea ce afirmi în Crez. A crede înseamnă a accepta învățăturile creștine ortodoxe, a-ți mărturisi credința şi a trăi după voia lui Dumnezeu, iar acest lucru se reflectă în viața noastră de zi cu zi, prin comportamentul nostru față de Dumnezeu și față de cei apropiați.”
La următoarea întâlnire tinerii participanţi vor parcurge cu părintele Nicolae şi doamna preoteasă Georgiana toate articolele din Crez, pentru a putea aprofunda înțelegerea acestuia.
RO 
IT