În fiecare an, la data de 13 noiembrie, este serbată Ziua Bibliei. Această dată a fost instituită printr-o hotărâre a Sfântului Sinod din 14-15 noiembrie 2006, serbându-se anual în ziua de pomenire a Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur, cel mai mare exeget al Sfintei Scripturi.
Despre Biblie, Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că „nu este nimic în paginile ei care să nu fie spus cu scop, care să nu aibă ascuns mare folos”. Tot Sfântul ne spune că: „Ar fi trebuit să n-avem nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi, ci să avem o viață atât de curată încât harul Duhului să fi ținut locul Scripturilor în sufletele noastre. Și după cum Sfintele Scripturi sunt scrise cu cerneală, tot așa ar fi trebuit ca și inimile noastre să fi fost scrise cu Duhul cel Sfânt” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, 1994 – Omilia I, 1).
Ziua Bibliei ne reamintește de datoria morală de a citi Sfânta Scriptură, având în vedere rolul acesteia în viața Bisericii și a credincioșilor.
Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur are comentarii la cărți din Vechiul Testament, precum Facerea, Isaia, Daniil, dar și cuvinte la Macabei, Despre David şi Saul, Despre Ana, la Daniil şi la cei trei tineri.
În Noul Testament are comentarii la Evangheliile după Matei şi Ioan, dar și o serie numeroasă de omilii la parabolele specifice și la episoade consemnate în Evanghelia după Luca.
Sfântul Ioan a lăsat comentarii la cea de-a doua carte a Sfântului Luca, Faptele Apostolilor, precum și la toate epistolele pauline.
Prima ediție integrală în limba română a Bibliei, operă de mari proporții, cu 944 pagini, format mare, literă măruntă, pe două coloane, a fost publicată, la București, în 1688 și este cunoscută sub numele de „Biblia de la București” sau „Biblia lui Șerban Cantacuzino”. Tipărirea Bibliei de la București s-a realizat în timpul domnitorilor Șerban Cantacuzino (1678-1688) și Constantin Brâncoveanu (1688-1714), ambii iubitori de credință și cultură. Pregătirile pentru editare au început în jurul anului 1682, cu strângerea materialelor necesare și alcătuirea grupului de cărturari însărcinați cu această lucrare. Textul este imprimat cu litere mici, chirilice, dispus pe două coloane, cu excepția celor două prefețe unde există o singură coloană. Scrierea folosind caractere chirilice era un lucru obișnuit pentru acea vreme; ea se va menține până în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, când va fi înlocuită cu alfabetul latin.
Biblia de la București – 1688
Foaia de titlu prima pagină (verso)
RO 
IT