1 Decembrie este Ziua Națională a României, sărbătoare stabilită prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990, oficializată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, și recunoscută de Constituția României din 1991, la articolul 12, alineatul 2.
Marea Unire a provinciilor românești la 1 decembrie 1918 a fost precedată de câteva evenimente semnificative.
La data de 21 noiembrie/4 decembrie 1917, Sfatul Țării din Basarabia a proclamat Republica Democratică Moldovenească, iar acest moment a fost continuat de adoptarea Declarației de Independență la 24 ianuarie/6 februarie 1918.
La 20 februarie/5 martie 1918, a fost semnat la Buftea un Tratat preliminar de pace între România și Puterile Centrale. Acest tratat a fost baza pentru începerea negocierilor la București la 9/22 martie, cu privire la încheierea păcii. Tratatul implica câteva concesii importante, inclusiv cedarea Dobrogei până la Dunăre, ajustări de frontieră în favoarea Austro-Ungariei și impunerea unor condiții economice grele. La 24 aprilie/7 mai 1918, a avut loc semnarea Tratatului de pace de la București și a anexelor sale între România, pe de o parte, și Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria și Turcia, pe de altă parte.
La 3/16 martie 1918, Adunarea generală a zemstvei din districtul Bălți adoptă, în unanimitate, o moțiune prin care se cere unirea Basarabiei cu Regatul României.
La 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Țării de la Chișinău decide cu majoritate de voturi unirea cu România a Republicii Democrate Moldovenești.
Pe 17/30 aprilie 1918, s-a înființat la Paris „Comitetul național al românilor din Transilvania și Bucovina”, condus inițial de Traian Vuia și, ulterior, de dr. Ion Cantacuzino, care a susținut independența Transilvaniei și unirea acesteia cu România.
La 15/28 noiembrie 1918, Comitetul Executiv al Consiliului Național din Bucovina convoacă un Congres General la Cernăuți, unde se hotărăște unirea necondiționată a Bucovinei cu Regatul României.
La 1 decembrie 1918, Marea Adunare de la Alba Iulia, având 1228 de delegați și sprijinită de 100.000 de persoane, adoptă o rezoluție care consfințește unirea tuturor românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș cu România, pe baze democratice și cu menținerea autonomiei locale și a egalității naționalităților și religiilor. Documentul proclamă dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre.
Adunarea a cerut de asemenea libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare, instruire și administrație în limba proprie, reprezentare proporțională în corpurile legiuitoare și de guvernare a țării, egalitate confesională și autonomie religioasă, regim democratic, libertate de presă, asociere și întrunire, reformă agrară și drepturi egale pentru muncitori.
La Alba Iulia s-a constituit Marele Consiliu Național Român, un organism legislativ cu 200 de membri aleși și 50 cooptați, care a ales un guvern provizoriu condus de Iuliu Maniu. Delegația de la Alba Iulia, condusă de episcopul de Caransebeș, Miron Cristea (care avea să devină viitorul Patriarh al României), a înmânat la 1/14 decembrie 1918, Declarația de la Alba Iulia regelui Ferdinand I, iar Legea Unirii a fost ratificată prin Decretul-Lege nr. 3631 din 11 decembrie 1918 și votată în unanimitate de Adunarea Deputaților la 29 decembrie 1919.
RO 
IT